Jump to content

ascultăciune

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From asculta +‎ -ăciune.

Noun

[edit]

ascultăciune f (plural ascultăciuni)

  1. the act of listening

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ascultăciune ascultăciunea ascultăciuni ascultăciunile
genitive-dative ascultăciuni ascultăciunii ascultăciuni ascultăciunilor
vocative ascultăciune, ascultăciuneo ascultăciunilor