ambiț

Romanian

Noun

ambiț n (plural ambițuri)

1. Obsolete form of ambiție.

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	ambiț	ambițul		ambițuri	ambițurile
genitive-dative	ambiț	ambițului		ambițuri	ambițurilor
vocative	ambițule			ambițurilor

References

• ambiț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN