amănunțit

Romanian

Etymology

From the past participle of amănunți, from amănunt.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌa.mə.nunˈt͡sit/

Adjective

amănunțit m or n (feminine singular amănunțită, masculine plural amănunțiți, feminine and neuter plural amănunțite)

1. detailed, thorough, particular
2. minute

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	amănunțit		amănunțită		amănunțiți	amănunțite
	definite	amănunțitul		amănunțita		amănunțiții	amănunțitele
genitive- dative	indefinite	amănunțit		amănunțite		amănunțiți	amănunțite
	definite	amănunțitului		amănunțitei		amănunțiților	amănunțitelor

Adverb

amănunțit

1. minutely

Verb

amănunțit

1. past participle of amănunți

See also

• detaliat
• minuțios