alătura
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From alături (“beside”) + -a.
Pronunciation
[edit]Verb
[edit]a alătura (third-person singular present alătură, past participle alăturat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of alătura (first conjugation, no infix)
infinitive | a alătura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | alăturând | ||||||
past participle | alăturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | alătur | alături | alătură | alăturăm | alăturați | alătură | |
imperfect | alăturam | alăturai | alătura | alăturam | alăturați | alăturau | |
simple perfect | alăturai | alăturași | alătură | alăturarăm | alăturarăți | alăturară | |
pluperfect | alăturasem | alăturaseși | alăturase | alăturaserăm | alăturaserăți | alăturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să alătur | să alături | să alăture | să alăturăm | să alăturați | să alăture | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | alătură | alăturați | |||||
negative | nu alătura | nu alăturați |