abjurare
Jump to navigation
Jump to search
See also: abjuraré
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]abjurare f (plural abjurări)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | abjurare | abjurarea | abjurări | abjurările | |
| genitive-dative | abjurări | abjurării | abjurări | abjurărilor | |
| vocative | abjurare, abjurareo | abjurărilor | |||
Spanish
[edit]Verb
[edit]abjurare