abținut

Romanian

Etymology

From abține (“to refrain”) +‎ -ut.

Pronunciation

• IPA^(key): /ab.t͡siˈnut/
• Rhymes: -ut
• Hyphenation: ab‧ți‧nut

Noun

abținut m (plural abținuți) (obsolete)

1. abstainer

Declension

Declension of abținut

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	abținut	abținutul		abținuti	abținutii
genitive-dative	abținut	abținutului		abținuti	abținutilor
vocative	abținutule			abținutilor

Noun

abținut n (plural abținuturi) (rare)

1. restraint (personal quality)

Declension

Declension of abținut

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	abținut	abținutul		abținuturi	abținuturile
genitive-dative	abținut	abținutului		abținuturi	abținuturilor
vocative	abținutule			abținuturilor

Verb

abținut

1. past participle of abține (“to abstain”)

References

• abținut in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)