Jump to content

abținut

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From abține.

Noun

[edit]

abținut n (plural abținuturi)

  1. abstinence

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative abținut abținutul abținuturi abținuturile
genitive-dative abținut abținutului abținuturi abținuturilor
vocative abținutule abținuturilor

References

[edit]
  • abținut in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN