așezământ

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Alternative forms

[edit]

Etymology

[edit]

From așeza +‎ -ământ.

Noun

[edit]

așezământ n (plural așezăminte)

  1. foundation, establishment

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative așezământ așezământul așezăminte așezămintele
genitive-dative așezământ așezământului așezăminte așezămintelor
vocative așezământule așezămintelor