țuțuruș

Romanian

Etymology

From țuțur +‎ -uș.

Noun

țuțuruș n (uncountable)

1. diminutive of țuțur

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	țuțuruș	țuțurușul
genitive-dative	țuțuruș	țuțurușului
vocative	țuțurușule

References

• țuțuruș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN