țintaură
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from translingual Centaurea.
Noun
[edit]țintaură f (plural țintaure)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | țintaură | țintaura | țintaure | țintaurele | |
| genitive-dative | țintaure | țintaurei | țintaure | țintaurelor | |
| vocative | țintaură, țintauro | țintaurelor | |||