Jump to content

țintățel

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From țintat +‎ -el.

Adjective

[edit]

țintățel m or n (feminine singular țintățelă, masculine plural țintățeli, feminine and neuter plural țintățele)

  1. diminutive of țintat

Declension

[edit]
Declension of țintățel
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite țintățel țintățelă țintățeli țintățele
definite țintățelul țintățela țintățelii țintățelele
genitive-
dative
indefinite țintățel țintățele țintățeli țintățele
definite țintățelului țintățelei țintățelilor țintățelelor