țăndări

Romanian

Etymology 1

From țandără +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /t͡sən.dəˈri/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: țăn‧dă‧ri

Verb

a țăndări (third-person singular present țăndărește, past participle țăndărit) 4th conjugation

1. (transitive, now rare) to splinter

Conjugation

    conjugation of țăndări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a țăndări
gerund			țăndărind
past participle			țăndărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	țăndăresc	țăndărești	țăndărește	țăndărim	țăndăriți	țăndăresc
	imperfect	țăndăream	țăndăreai	țăndărea	țăndăream	țăndăreați	țăndăreau
	simple perfect	țăndării	țăndăriși	țăndări	țăndărirăm	țăndărirăți	țăndăriră
	pluperfect	țăndărisem	țăndăriseși	țăndărise	țăndăriserăm	țăndăriserăți	țăndăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să țăndăresc	să țăndărești	să țăndărească	să țăndărim	să țăndăriți	să țăndărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		țăndărește			țăndăriți
	negative		nu țăndări			nu țăndăriți

Etymology 2

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈt͡sən.dərʲ/
• Rhymes: -əndərʲ
• Hyphenation: țăn‧dări

Noun

țăndări f

1. inflection of țandără (“splinter”):
   1. indefinite plural
   2. indefinite genitive singular

References

• țăndări in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, editors (1994), Dicționarul Limbii Române‎^[1], volume 12, part 1, Bucharest: Academy of the Socialist Republic of Romania, page 27