știr

See also: stir, Stir, STIR, štir, štír, and Știr

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian штир (štir) or Serbo-Croatian štir, from Proto-Slavic *ščirъ.

Noun

știr m (uncountable)

1. amaranth

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	știr	știrul
genitive-dative	știr	știrului
vocative	știrule