ștanițăl
Romanian
[edit]Alternative forms
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from German Stanizel.
Noun
[edit]ștanițăl n (plural ștanițăle)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ștanițăl | ștanițălul | ștanițăle | ștanițălele | |
| genitive-dative | ștanițăl | ștanițălului | ștanițăle | ștanițălelor | |
| vocative | ștanițălule | ștanițălelor | |||