ștampila
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From ștampilă.
Verb
[edit]a ștampila (third-person singular present ștampilează, past participle ștampilat) 1st conjugation
- to stamp
Conjugation
[edit] conjugation of ștampila (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ștampila | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ștampilând | ||||||
| past participle | ștampilat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ștampilez | ștampilezi | ștampilează | ștampilăm | ștampilați | ștampilează | |
| imperfect | ștampilam | ștampilai | ștampila | ștampilam | ștampilați | ștampilau | |
| simple perfect | ștampilai | ștampilași | ștampilă | ștampilarăm | ștampilarăți | ștampilară | |
| pluperfect | ștampilasem | ștampilaseși | ștampilase | ștampilaserăm | ștampilaserăți | ștampilaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ștampilez | să ștampilezi | să ștampileze | să ștampilăm | să ștampilați | să ștampileze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ștampilează | ștampilați | |||||
| negative | nu ștampila | nu ștampilați | |||||