șpriț
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from German Spritzer.
Noun
[edit]șpriț n (plural șprițuri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | șpriț | șprițul | șprițuri | șprițurile | |
| genitive-dative | șpriț | șprițului | șprițuri | șprițurilor | |
| vocative | șprițule | șprițurilor | |||