șopăi
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a șopăi (third-person singular present șopăiește, past participle șopăit) 4th conjugation
- to whisper
Conjugation
[edit] conjugation of șopăi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șopăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șopăind | ||||||
| past participle | șopăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șopăiesc | șopăiești | șopăiește | șopăim | șopăiți | șopăiesc | |
| imperfect | șopăiam | șopăiai | șopăia | șopăiam | șopăiați | șopăiau | |
| simple perfect | șopăii | șopăiși | șopăi | șopăirăm | șopăirăți | șopăiră | |
| pluperfect | șopăisem | șopăiseși | șopăise | șopăiserăm | șopăiserăți | șopăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șopăiesc | să șopăiești | să șopăiască | să șopăim | să șopăiți | să șopăiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șopăiește | șopăiți | |||||
| negative | nu șopăi | nu șopăiți | |||||