șleau

Romanian

Etymology

Borrowed from Polish szlak, from Middle High German slac.

Pronunciation

IPA^(key): /ʃle̯aw/

Noun

șleau n (plural șleauri)

1. dirt road

Declension

Declension of șleau

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șleau	șleaul	(niște) șleauri	șleaurile
genitive/dative	(unui) șleau	șleaului	(unor) șleauri	șleaurilor
vocative	șleaule		șleaurilor

Derived terms

• pe șleau