șeic

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Borrowed from Ottoman Turkish شیخ (şeyh).

Noun

[edit]

șeic m (plural șeici)

  1. sheik

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative șeic șeicul șeici șeicii
genitive-dative șeic șeicului șeici șeicilor
vocative șeicule șeicilor