șantaj
See also: şantaj
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French chantage.[1]
Pronunciation
[edit]Noun
[edit]șantaj n (plural șantaje or șantajuri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | șantaj | șantajul | șantaje | șantajele | |
| genitive-dative | șantaj | șantajului | șantaje | șantajelor | |
| vocative | șantajule | șantajelor | |||
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | șantaj | șantajul | șantajuri | șantajurile | |
| genitive-dative | șantaj | șantajului | șantajuri | șantajurilor | |
| vocative | șantajule | șantajurilor | |||
Derived terms
[edit]References
[edit]- ^ Paliga, Sorin (2024) An Etymological Dictionary of the Romanian Language, New York: Peter Lang, →ISBN, page 469