învrednici
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a învrednici (third-person singular present învrednicește, past participle învrednicit) 4th conj.
- to prove worthy
Conjugation
[edit] conjugation of învrednici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a învrednici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învrednicind | ||||||
| past participle | învrednicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învrednicesc | învrednicești | învrednicește | învrednicim | învredniciți | învrednicesc | |
| imperfect | învredniceam | învredniceai | învrednicea | învredniceam | învredniceați | învredniceau | |
| simple perfect | învrednicii | învredniciși | învrednici | învrednicirăm | învrednicirăți | învredniciră | |
| pluperfect | învrednicisem | învredniciseși | învrednicise | învredniciserăm | învredniciserăți | învredniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învrednicesc | să învrednicești | să învrednicească | să învrednicim | să învredniciți | să învrednicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învrednicește | învredniciți | |||||
| negative | nu învrednici | nu învredniciți | |||||