înviorător
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Adjective
[edit]înviorător m or n (feminine singular înviorătoare, masculine plural înviorători, feminine and neuter plural înviorătoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | înviorător | înviorătoare | înviorători | înviorătoare | |||
| definite | înviorătorul | înviorătoarea | înviorătorii | înviorătoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | înviorător | înviorătoare | înviorători | înviorătoare | |||
| definite | înviorătorului | înviorătoarei | înviorătorilor | înviorătoarelor | ||||