învinețit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of învineți.
Adjective
[edit]învinețit m or n (feminine singular învinețită, masculine plural învinețiți, feminine and neuter plural învinețite)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | învinețit | învinețită | învinețiți | învinețite | |||
| definite | învinețitul | învinețita | învinețiții | învinețitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | învinețit | învinețite | învinețiți | învinețite | |||
| definite | învinețitului | învinețitei | învinețiților | învinețitelor | ||||