întristăciune
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]întristăciune f (plural întristăciuni)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | întristăciune | întristăciunea | întristăciuni | întristăciunile | |
| genitive-dative | întristăciuni | întristăciunii | întristăciuni | întristăciunilor | |
| vocative | întristăciune, întristăciuneo | întristăciunilor | |||
References
[edit]- întristăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN