întrebuințare
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From întrebuința + -re.
Noun
[edit]întrebuințare f (plural întrebuințări)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | întrebuințare | întrebuințarea | întrebuințări | întrebuințările | |
| genitive-dative | întrebuințări | întrebuințării | întrebuințări | întrebuințărilor | |
| vocative | întrebuințare, întrebuințareo | întrebuințărilor | |||