Jump to content

întinăciune

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From întina +‎ -ăciune.

Noun

[edit]

întinăciune f (plural întinăciuni)

  1. (obsolete) defilement

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întinăciune întinăciunea întinăciuni întinăciunile
genitive-dative întinăciuni întinăciunii întinăciuni întinăciunilor
vocative întinăciune, întinăciuneo întinăciunilor

References

[edit]
  • întinăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN