înrăma
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a înrăma (third-person singular present înrămează, past participle înrămat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of înrăma (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înrăma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înrămând | ||||||
| past participle | înrămat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înrămez | înrămezi | înrămează | înrămăm | înrămați | înrămează | |
| imperfect | înrămam | înrămai | înrăma | înrămam | înrămați | înrămau | |
| simple perfect | înrămai | înrămași | înrămă | înrămarăm | înrămarăți | înrămară | |
| pluperfect | înrămasem | înrămaseși | înrămase | înrămaserăm | înrămaserăți | înrămaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înrămez | să înrămezi | să înrămeze | să înrămăm | să înrămați | să înrămeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înrămează | înrămați | |||||
| negative | nu înrăma | nu înrămați | |||||