îngăduință

Romanian

Etymology

From îngădui +‎ -ință.

Noun

îngăduință f (uncountable)

1. tolerance
2. leniency

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	îngăduință	îngăduința
genitive-dative	îngăduințe	îngăduinței
vocative	îngăduință, îngăduințo