înfumura
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From fumuri, plural of fum (“smoke”).
Verb
[edit]a înfumura (third-person singular present înfumurează, past participle înfumurat) 1st conjugation
- to inflate oneself, put on airs, be conceited
Conjugation
[edit] conjugation of înfumura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înfumura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfumurând | ||||||
| past participle | înfumurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfumurez | înfumurezi | înfumurează | înfumurăm | înfumurați | înfumurează | |
| imperfect | înfumuram | înfumurai | înfumura | înfumuram | înfumurați | înfumurau | |
| simple perfect | înfumurai | înfumurași | înfumură | înfumurarăm | înfumurarăți | înfumurară | |
| pluperfect | înfumurasem | înfumuraseși | înfumurase | înfumuraserăm | înfumuraserăți | înfumuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfumurez | să înfumurezi | să înfumureze | să înfumurăm | să înfumurați | să înfumureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfumurează | înfumurați | |||||
| negative | nu înfumura | nu înfumurați | |||||