Jump to content

înfruntăciune

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From înfrunta +‎ -ăciune.

Noun

[edit]

înfruntăciune f (plural înfruntăciuni)

  1. argument, quarrel

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative înfruntăciune înfruntăciunea înfruntăciuni înfruntăciunile
genitive-dative înfruntăciuni înfruntăciunii înfruntăciuni înfruntăciunilor
vocative înfruntăciune, înfruntăciuneo înfruntăciunilor