înfigere
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]înfigere f (plural înfigeri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înfigere | înfigerea | înfigeri | înfigerile | |
| genitive-dative | înfigeri | înfigerii | înfigeri | înfigerilor | |
| vocative | înfigere, înfigereo | înfigerilor | |||