înfărma
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Unknown. Possibly from în + fărma, variant of fărâma, or from a Latin informāre or formāre. Another hypothesis is in + Latin firmāre.
Verb
[edit]a înfărma (third-person singular present înfarmă, past participle înfărmat) 1st conjugation
- (rare, regional, archaic, Banat) to dress, clothe
- (rare, regional, archaic, Banat) to grab (something)
Conjugation
[edit] conjugation of înfărma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înfărma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfărmând | ||||||
| past participle | înfărmat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfarm | înfarmi | înfarmă | înfărmăm | înfărmați | înfarmă | |
| imperfect | înfărmam | înfărmai | înfărma | înfărmam | înfărmați | înfărmau | |
| simple perfect | înfărmai | înfărmași | înfărmă | înfărmarăm | înfărmarăți | înfărmară | |
| pluperfect | înfărmasem | înfărmaseși | înfărmase | înfărmaserăm | înfărmaserăți | înfărmaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfarm | să înfarmi | să înfarme | să înfărmăm | să înfărmați | să înfarme | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfarmă | înfărmați | |||||
| negative | nu înfărma | nu înfărmați | |||||