Jump to content

îndrăznitor

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From îndrăzni +‎ -itor.

Noun

[edit]

îndrăznitor m (plural îndrăznitori)

  1. darer

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative îndrăznitor îndrăznitorul îndrăznitori îndrăznitorii
genitive-dative îndrăznitor îndrăznitorului îndrăznitori îndrăznitorilor
vocative îndrăznitorule îndrăznitorilor

References

[edit]
  • îndrăznitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN