Jump to content

încurajator

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From încuraja +‎ -tor.

Adjective

[edit]

încurajator m or n (feminine singular încurajatoare, masculine plural încurajatori, feminine and neuter plural încurajatoare)

  1. encouraging

Declension

[edit]
Declension of încurajator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite încurajator încurajatoare încurajatori încurajatoare
definite încurajatorul încurajatoarea încurajatorii încurajatoarele
genitive-
dative
indefinite încurajator încurajatoare încurajatori încurajatoare
definite încurajatorului încurajatoarei încurajatorilor încurajatoarelor