Jump to content

încurajare

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From încuraja +‎ -re.

Noun

[edit]

încurajare f (plural încurajări)

  1. encouragement

Declension

[edit]
Declension of încurajare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative încurajare încurajarea încurajări încurajările
genitive-dative încurajări încurajării încurajări încurajărilor
vocative încurajare, încurajareo încurajărilor