încolăcitură
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]încolăcitură f (plural încolăcituri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | încolăcitură | încolăcitura | încolăciture | încolăciturele | |
| genitive-dative | încolăciture | încolăciturei | încolăciture | încolăciturelor | |
| vocative | încolăcitură, încolăcituro | încolăciturelor | |||