încaier
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From încăiera.
Noun
[edit]încaier n (plural încaiere)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | încaier | încaierul | încaiere | încaierele | |
| genitive-dative | încaier | încaierului | încaiere | încaierelor | |
| vocative | încaierule | încaierelor | |||