Jump to content

încântare

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From încânta +‎ -re.

Noun

[edit]

încântare f (plural încântări)

  1. delight

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative încântare încântarea încântări încântările
genitive-dative încântări încântării încântări încântărilor
vocative încântare, încântareo încântărilor