încântător

See also: incantator

Romanian

Etymology

From încânta +‎ -ător.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.kɨn.təˈtor/

Adjective

încântător m or n (feminine singular încântătoare, masculine plural încântători, feminine and neuter plural încântătoare)

1. delightful, enchanting

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	încântător		încântătoare		încântători	încântătoare
	definite	încântătorul		încântătoarea		încântătorii	încântătoarele
genitive- dative	indefinite	încântător		încântătoare		încântători	încântătoare
	definite	încântătorului		încântătoarei		încântătorilor	încântătoarelor