Jump to content

încâlcitură

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From încâlci +‎ -tură.

Noun

[edit]

încâlcitură f (plural încâlcituri)

  1. tangle

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative încâlcitură încâlcitura încâlciture încâlciturele
genitive-dative încâlciture încâlciturei încâlciture încâlciturelor
vocative încâlcitură, încâlcituro încâlciturelor