înavuțit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of înavuți.
Noun
[edit]înavuțit n (plural înavuțituri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înavuțit | înavuțitul | înavuțituri | înavuțiturile | |
| genitive-dative | înavuțit | înavuțitului | înavuțituri | înavuțiturilor | |
| vocative | înavuțitule | înavuțiturilor | |||
Verb
[edit]înavuțit (past participle of înavuți)