înarma
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a înarma (third-person singular present înarmează, past participle înarmat) 1st conj.
- to arm
Conjugation
[edit] conjugation of înarma (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înarma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înarmând | ||||||
| past participle | înarmat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înarmez | înarmezi | înarmează | înarmăm | înarmați | înarmează | |
| imperfect | înarmam | înarmai | înarma | înarmam | înarmați | înarmau | |
| simple perfect | înarmai | înarmași | înarmă | înarmarăm | înarmarăți | înarmară | |
| pluperfect | înarmasem | înarmaseși | înarmase | înarmaserăm | înarmaserăți | înarmaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înarmez | să înarmezi | să înarmeze | să înarmăm | să înarmați | să înarmeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înarmează | înarmați | |||||
| negative | nu înarma | nu înarmați | |||||