înțelegător

Romanian

Etymology

From înțeleg (“present indicative of înțelege)”) +‎ -ător.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.t͡se.le.ɡəˈtor/

Adjective

înțelegător m or n (feminine singular înțelegătoare, masculine plural înțelegători, feminine and neuter plural înțelegătoare)

1. understanding (showing compassion)

   Antonym: neînțelegător

Declension

Declension of înțelegător

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	înțelegător		înțelegătoare		înțelegători	înțelegătoare
	definite	înțelegătorul		înțelegătoarea		înțelegătorii	înțelegătoarele
genitive- dative	indefinite	înțelegător		înțelegătoare		înțelegători	înțelegătoare
	definite	înțelegătorului		înțelegătoarei		înțelegătorilor	înțelegătoarelor