împuta

Romanian

Verb

a împuta (third-person singular present împută, past participle împutat) 1st conj.

1. Obsolete form of imputa.

Conjugation

    conjugation of împuta (first conjugation, no infix)

infinitive			a împuta
gerund			împutând
past participle			împutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împut	împuți	împută	împutăm	împutați	împută
	imperfect	împutam	împutai	împuta	împutam	împutați	împutau
	simple perfect	împutai	împutași	împută	împutarăm	împutarăți	împutară
	pluperfect	împutasem	împutaseși	împutase	împutaserăm	împutaserăți	împutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împut	să împuți	să împute	să împutăm	să împutați	să împute
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împută			împutați
	negative		nu împuta			nu împutați

References

• împuta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN