împuțina
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a împuțina (third-person singular present împuținează, past participle împuținat) 1st conj.
- to diminish
Conjugation
[edit] conjugation of împuțina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împuțina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împuținând | ||||||
| past participle | împuținat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împuținez | împuținezi | împuținează | împuținăm | împuținați | împuținează | |
| imperfect | împuținam | împuținai | împuțina | împuținam | împuținați | împuținau | |
| simple perfect | împuținai | împuținași | împuțină | împuținarăm | împuținarăți | împuținară | |
| pluperfect | împuținasem | împuținaseși | împuținase | împuținaserăm | împuținaserăți | împuținaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împuținez | să împuținezi | să împuțineze | să împuținăm | să împuținați | să împuțineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împuținează | împuținați | |||||
| negative | nu împuțina | nu împuținați | |||||