retransmite

Romanian

Etymology

From re- +‎ transmite.

Verb

a retransmite (third-person singular present retransmit, past participle retransmis) 3rd conj.

1. to retransmit

Conjugation

    conjugation of retransmite (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a retransmite
gerund			retransmițând
past participle			retransmis
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	retransmit	retransmiți	retransmite	retransmitem	retransmiteți	retransmit
	imperfect	retransmiteam	retransmiteai	retransmitea	retransmiteam	retransmiteați	retransmiteau
	simple perfect	retransmisei	retransmiseși	retransmise	retransmiserăm	retransmiserăți	retransmiseră
	pluperfect	retransmisesem	retransmiseseși	retransmisese	retransmiseserăm	retransmiseserăți	retransmiseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să retransmit	să retransmiți	să retransmită	să retransmitem	să retransmiteți	să retransmită
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		retransmite			retransmiteți
	negative		nu retransmite			nu retransmiteți

Spanish

Verb

retransmite

1. inflection of retransmitir:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative