recunoaște
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Alternative forms
[edit]Etymology
[edit]From the verb cunoaște. Calque of French reconnaître.
Pronunciation
[edit]Verb
[edit]a recunoaște (third-person singular present recunoaște, past participle recunoscut) 3rd conj.
- (transitive) to recognize (a person)
- (transitive) to recognize, to accept, to acknowledge
- (transitive) to admit
- Ea a recunoscut că am avut dreptate.
- She admitted that I was right.
Conjugation
[edit] conjugation of recunoaște (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive | a recunoaște | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | recunoscând | ||||||
past participle | recunoscut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | recunosc | recunoști | recunoaște | recunoaștem | recunoașteți | recunosc | |
imperfect | recunoșteam | recunoșteai | recunoștea | recunoșteam | recunoșteați | recunoșteau | |
simple perfect | recunoscui | recunoscuși | recunoscu | recunoscurăm | recunoscurăți | recunoscură | |
pluperfect | recunoscusem | recunoscuseși | recunoscuse | recunoscuserăm | recunoscuserăți | recunoscuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să recunosc | să recunoști | să recunoască | să recunoaștem | să recunoașteți | să recunoască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | recunoaște | recunoașteți | |||||
negative | nu recunoaște | nu recunoașteți |