nătăfleț

Romanian

Etymology

Blend of nătărău +‎ fleț. First attested in the beginning of the 19th century.

Pronunciation

• IPA^(key): /nə.təˈflet͡s/
• Rhymes: -et͡s
• Hyphenation: nă‧tă‧fleț

Adjective

nătăfleț m or n (feminine singular nătăfleață, masculine plural nătăfleți, feminine and neuter plural nătăflețe)

1. foolish, easy to fool

   Synonyms: see Thesaurus:prost

Declension

Declension of nătăfleț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	nătăfleț		nătăfleață	nătăfleți	nătăflețe
	definite	nătăflețul		nătăfleața	nătăfleții	nătăflețele
genitive/ dative	indefinite	nătăfleț		nătăflețe	nătăfleți	nătăflețe
	definite	nătăflețului		nătăfleței	nătăfleților	nătăflețelor

Noun

nătăfleț m (plural nătăfleți)

1. dunce, fool

Declension

Declension of nătăfleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) nătăfleț	nătăflețul	(niște) nătăfleți	nătăfleții
genitive/dative	(unui) nătăfleț	nătăflețului	(unor) nătăfleți	nătăfleților
vocative	nătăflețule		nătăfleților

Alternative forms

• nătăflete
• nătăfleață

Further reading

• nătăfleț in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, editors (1971), Dicționarul Limbii Române‎^[1], volume 7, part 1, Bucharest: Academy of the Socialist Republic of Romania, page 132