mințit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of minți.
Noun
[edit]mințit n (uncountable)
Declension
[edit] declension of mințit (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) mințit | mințitul |
| genitive/dative | (unui) mințit | mințitului |
| vocative | mințitule | |
Verb
[edit]mințit (past participle of minți)
- past participle of minți