majora

French

Pronunciation

• Homophones: majoras, majorât

Verb

majora

1. third-person singular past historic of majorer

Latin

Adjective

mājōra

1. nominative/accusative/vocative neuter plural of mājor

Romanian

Etymology

Borrowed from French majorer.

Verb

a majora (third-person singular present majorează, past participle majorat) 1st conj.

1. to increase

Conjugation

    conjugation of majora (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a majora
gerund			majorând
past participle			majorat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	majorez	majorezi	majorează	majorăm	majorați	majorează
	imperfect	majoram	majorai	majora	majoram	majorați	majorau
	simple perfect	majorai	majorași	majoră	majorarăm	majorarăți	majorară
	pluperfect	majorasem	majoraseși	majorase	majoraserăm	majoraserăți	majoraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să majorez	să majorezi	să majoreze	să majorăm	să majorați	să majoreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		majorează			majorați
	negative		nu majora			nu majorați

Swahili

Pronunciation

• Audio (Kenya):

  (file)

Noun

majora

1. plural of jora