făgădui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian fogad.

Pronunciation

• IPA^(key): /fə.ɡə.duˈi/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: fă‧gă‧du‧i

Verb

a făgădui (third-person singular present făgăduiește, past participle făgăduit) 4th conj.

1. (catenative, intransitive or transitive, now literary) to pledge, vow, promise

   Synonyms: promite, jura

2. (transitive, Transylvania, obsolete) to receive someone

Conjugation

    conjugation of făgădui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a făgădui
gerund			făgăduind
past participle			făgăduit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	făgăduiesc	făgăduiești	făgăduiește	făgăduim	făgăduiți	făgăduiesc
	imperfect	făgăduiam	făgăduiai	făgăduia	făgăduiam	făgăduiați	făgăduiau
	simple perfect	făgăduii	făgăduiși	făgădui	făgăduirăm	făgăduirăți	făgăduiră
	pluperfect	făgăduisem	făgăduiseși	făgăduise	făgăduiserăm	făgăduiserăți	făgăduiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să făgăduiesc	să făgăduiești	să făgăduiască	să făgăduim	să făgăduiți	să făgăduiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		făgăduiește			făgăduiți
	negative		nu făgădui			nu făgăduiți

Derived terms

• făgăduință
• făgăduială

References

• făgădui in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)